Superstitia, prejudecata si magie

De la legatura de usturoi atarnata in bucatarie, pentru a indeparta spiritele malefice, si pana la pericolul de a trece pe sub o scara, nemaipunand la socoteala teama de a sparge oglinzile din casa, superstitiile sunt de ordinul miilor. Deopotriva, casnicia nu face exceptie. Dam un tur de orizont si privim, mai de aproape, semnificatiile acestor stranii ritualuri.

Desi considerate baliverne fara nici un continut real, de catre ámintile slabeá, sau, dimpotriva, adevaruri inestimabile, de catre altii, orice s-ar crede despre ele, superstitiile au insotit dintotdeauna parcursul omenirii. In ciuda tuturor eforturilor depuse de stiinta si religie pentru a explica si intelege omenirea, misterele raman inca nedezlegate. Superstitiile ne determina astfel sa ne temem de ceea ce nu suntem deocamdata capabili sa intelegem. O institutie atat de sacra cum este casnicia, nu putea fi ocolita de aceste credinte ancestrale.
Sa incepem printr-o scurta trecere in revista a unor superstitii de pretutindeni concepute in jurul ideii de casnicie.

Ati auzit-o, de multe ori, pe bunica spunand: nu canta la masa c-o sa-ti iei barbat urat! Sau, dimpotriva, daca mananci tot, o sa ai barbat frumos! Alte locuri, alte obiceiuri:
In Cambodgia, o fata nu trebuie sa cante in bucatarie pentru ca ea risca sa ramana nemaritata toata viata. In mod similar, tinerii casatoriti nu trebuie in nici un caz, sa lase un cuplu de celibatari sa li se aseze alaturi in timpul ceremoniei pentru ca legatura lor sa nu fie astfel marcata de nefericire.
In Africa, exista superstitia potrivit careia mirele devine impotent daca cineva deschide si inchide un foarfece in timpul ceremoniei de casatorie.
In Mali, daca o tanara este ceruta in casatorie langa un put sau in timp ce matura, ea nu este pregatita sa se casatoreasca.

Cu toate acestea, superstitiile altora nu pot fi mai rele decat ale noastre. Stiti, de exemplu, ca, de mult, inainte insa de a iesi din curtea bisericii, nanasul trebuia sa-si arate darnicia si sa arunce bani de metal peste poarta de la iesire, care era legata de copii.
Ei bine, daca la noi e bine sa stergi farfuria cu paine, in Alsacia, tanara care sterge farfuriile cu o bucata de paine va fi nefericita in casnicie.

Atunci si acum
Anumite superstitii s-au pastrat, precum interdictia mirelui de a vedea rochia logodnicei inainte de casatorie, acest lucru putand duce la destramarea legaturii celor doi.
Tot astfel, mireasa trebuie sa poarte ceva vechi (marturie a trecutului), ceva nou (promisiune a viitorului), ceva imprumutat (simbol al prezentului) si ceva bleu (emblema puritatii), obiceiuri care, cu toate ca nu apartin poporului nostru, sunt urmate, intr-o anumita masura, si de romani.
Desi in societatile galopante ale vremurilor prezente superstitia apare adesea ca acel ceva ce a supravietuit religiei, ea poate fi uneori asimilata traditiei religioase. Astfel, in traditia evreiasca, spartul cupei nuptiale umplute cu vin in sinagoga avea scopul de a indeparta demonii care ii invidiau pe oameni in ziua nuntii lor. Paharul spart trebuia sa insele spiritele raufacatoare, dandu-le impresia ca persoana vizata nu era de invidiat. Acest gest a fost transpus in simbolul biblic al distrugerii templului.

Superstitiile ne dau impresia ca putem sa ne controlam destinul. Ele nu fac apel la ratiune. Honore de Balzac spunea ca, "un om nu e pe deplin nefericit daca e superstitios, caci superstitia aduce speranta".