Dintotdeauna, nunta s-a desfasurat ca ritual, celebrand uniunea matrimoniala.
Forma de desfasurare a acestui spectacol social tine in mare masura de traditie, deci de trecut. Ritualul este conservator, dar, in acelasi timp, sensibil la schimbare.
Astfel, nunta este expresia unor gesturi incarcate de simboluri, avand in centru imaginea miresei, imaginea mirelui fi ind marginala. Aceasta ordine persista din cele mai vechi timpuri si reprezinta tipul societatii patriarhale in care, de obicei, mireasa este cea instrainata de familia sa natala, este „vanduta” de mama ei si
„cumparata” de mire. Trecerea de la stadiul de fata nemaritata la cel de femeie maritata era marcata cultural, in societatile patriarhale, prin pierderea virginitatii, pierderea virginitatii mirelui nefi ind recunoscuta cultural si nici validata ritual. Punctul de interes, pe parcursul nuntii, cade simbolic pe
virginitatea miresei, ea reprezentand potentialul de
a da nastere la o viata sacra, garantand, astfel,
continuitatea in timp a familiei, precum si onoarea acesteia. De aici, si semnifi catia rochiei albe de mireasa.